www.osn.ro | Open Software Network » Linux/Unix

Bazele virtualizării, instalare, configurare şi administrare VMware Server și VMware ESXi

g.ciprian — Mon, 19 Jul 2010 08:56:58 +0000

Virtualizare! Este un cuvânt tot mai des întâlnit în mai toate mediile informatizate. Conceptul nu este nou dar cuvântul este generalist. Virtualizarea este în principiu o metodă de emulare a unui program, a unei componente sau chiar a unui întreg sistem informatic. Astfel, virtualizarea poate fi hardware, cu variante de virtualizare integrală, asistată, parțială sau paravirtualizare, virtualizare software, la nivel de sistem de operare, de aplicație sau mașină virtuală, acestea fiind cele mai cunoscute, iar ca variațiuni mai există variante de virtualizare de memorie, de date, de medii de stocare și de rețele.

Cele mai cunoscute și folosite metode de virtualizare sunt cele la nivel de SO sau hardware, cu variantele existente. În acest articol, vor fi detaliate metoda de virtualizare la nivel hardware și cea de servere de virtualizare.

Piața de virtualizare este dominată de câțiva jucători mari, Citrix, Sun și VMware. VMware cu aplicațiile lui omonime, este una din companiile din domeniu care s-a impus pe piața de virtualizare, oferind și aplicații gratuite cum ar fi VMware server și VMware ESXi.

Totuși, de ce ar trebui să luăm în considerare opțiunea numită virtualizare? În primul rând, deoarece tehnologia informatică a evoluat extraordinar de mult și pentru că se pot realiza lucruri aproape inimaginabile nu cu mult timp în urmă, performața oferită de sistemele din zilele noastre și ne referim aici în principal la servere, ne permite să realizăm economii considerabile în investiții hardware prin folosirea virtualizării. Practic, prin virtualizare putem dispune de mai multe sisteme (hardware sau SO) într-un singur sau mult mai puține sisteme fizice decât ar fi necesar în mod normal.

Prin virtualizare se pot rula mai multe sisteme de operare în paralel, pe un singur sistem fizic, care sisteme de operare (sau medii virtualizate) să îndeplinească mai multe servicii individual. De asemenea, se pot rula tipuri diferite de sisteme de operare în același timp, pe același sistem fizic, iar toate acestea își împart resursele hardware ale sistemului gazdă după cum dorește administratorul sistemului respectiv. De la procesor, memorie, dispozitive de rețea și altele, toate pot fi împărțite și alocate în funcție de nevoi fiecărui sistem de operare virtualizat, în parte. De exemplu, dacă sistemul gazdă dispune de 8GB memorie RAM, administratorul poate aloca 2GB unei mașini virtuale care rulează aplicații care nu solicită sistemul virtualizat și 6GB unei mașini virtuale care rulează, de exemplu un server web HA sau bază de date.

Un alt avantaj este faptul că mașinile virtuale pot migra de pe un server pe altul, aproape în timp real și fără a fi necesară întreruperea vre-unui serviciu. Și acest lucru poate reduce costurile operaționale și cele de consum (ex. curent electric).

Folosind produse VMware, există două metode prin care putem păși în lumea virtualizării, iar amândouă sunt disponibile gratuit.

Prima variantă se numește VMware Server și este o aplicație care rulează pe un sistem fizic care are deja instalat un sistem de operare, fie Linux, fie Windows. Aceasta poate fi o opțiune bună de pornire, deoarece ne putem folosi în paralel și de sistemul de operare gazdă și resursele hardware existente. VMware Server suportă de asemenea, sisteme de operare gazdă și oaspete de tip 64-bit, iar ca metode de administrare se pot folosi VMware Infrastructure via interfață de acces web sau consola Virtual Machine.

A doua variantă se numește VMware ESXi și este o arhitectură tip hipervizor. VMware ESXi se instalează și rulează direct de pe sistemul fizic, fără nevoia unui alt sistem de operare intermediar, ceea ce îl face extrem de eficient din punct de vedere al performanțelor pe care le poate oferi. Aceasta este cea mai bună opțiune pentru implementarea VMware în mediu de producție.

Printre facilitățile cheie oferite de către VMware ESXi se pot enumera compresia de memorie, disponibilitate ridicată nativă, virtualizare inteligentă pentru procesor(oare), compatibilitate ridicată cu diferite componente hardware de server, stocare și sisteme de operare, securitate avansată prin VMSafe, protecția VMKernel și încriptare și nu în ultimul rând, administrarea facilă folosind clientul vsphere, vCenter server sau interfața în linie de comandă, în funcție de afinități sau necesități.

Dar să trecem și la practică și să vedem cum se poate instala și configura VMware Server 2 pe Linux. După cum am mai spus, VMware Server rulează ca și aplicație individuală pe un sistem de operare existent. VMware Server este cea mai rapidă metodă prin care putem dispune de un mediu de virtualizare.

Primul pas este să descărcăm VMware Server 2 de pe pagina producătorului. Această aplicație este gratuită dar pentru funcționare este necesară o cheie de licență care se poate obține prin înregistrarea pe site-ul web al VMware.

Pe pagina de descărcare sunt disponibile variante ale programului în format .exe pentru SO Windows, .gz și .rpm pentru SO Linux, dar noi, utilizând un SO Linux vom descărca fișierul .rpm și îl vom instala via linie de comandă astfel:

# rpm -ivh VMware-server-2.0.2-203138.i386.rpm

Preparing… ########################################### [100%]
1:VMware-server ########################################### [100%]

The installation of VMware Server 2.0.2 for Linux completed successfully.
You can decide to remove this software from your system at any time by
invoking the following command: “rpm -e VMware-server”.

Before running VMware Server for the first time, you need to
configure it for your running kernel by invoking the
following command: “/usr/bin/vmware-config.pl”.

Enjoy,

–the VMware team

Configurarea VMware Server 2 o vom face executând comanda vmware-config.pl și vom avea grijă să specificăm corect cheia de licență oferită de vmware. În principiu, putem lăsa selectate valorile implicite pe care ni le oferă aplicația, acestea fiind cele afișate între parantezele drepte. O parte dintre aceste sunt:

# /usr/bin/vmware-config.pl

Do you accept? (yes/no) yes
Do you want networking for your virtual machines? (yes/no/help) [yes]
Please specify a name for this network. [Bridged]
Your computer has multiple ethernet network interfaces available: eth0, eth1.
Which one do you want to bridge to vmnet0? [eth0]
Do you want to be able to use NAT networking in your virtual machines? (yes/no) [yes]
Please specify a name for this network. [NAT]
Do you want this program to probe for an unused private subnet? (yes/no/help) [yes]
Do you wish to configure another NAT network? (yes/no) [no]
Do you want to be able to use host-only networking in your virtual machines? [yes]
Please specify a name for this network. [HostOnly]
Do you want this program to probe for an unused private subnet? (yes/no/help [yes]
Do you wish to configure another host-only network? (yes/no) [no]
Please specify a port for remote connections to use [902]
Please specify a port for standard http connections to use [8222]
Please specify a port for secure http (https) connections to use [8333]
The current administrative user for VMware Server is ”. Would you like to specify a different administrator? [no]
Using root as the VMware Server administrator.
In which directory do you want to keep your virtual machine files? [/var/lib/vmware/Virtual Machines]

Please enter your 20-character serial number.
Type XXXXX-XXXXX-XXXXX-XXXXX or ‘Enter’ to cancel: AAAAA-BBBBB-CCCCC-DDDDD

Starting VMware services:
Virtual machine monitor [ OK ]
Virtual machine communication interface [ OK ]
VM communication interface socket family: [ OK ]
Virtual ethernet [ OK ]
Bridged networking on /dev/vmnet0 [ OK ]
Host-only networking on /dev/vmnet1 (background) [ OK ]
DHCP server on /dev/vmnet1 [ OK ]
Host-only networking on /dev/vmnet8 (background) [ OK ]
DHCP server on /dev/vmnet8 [ OK ]
NAT service on /dev/vmnet8 [ OK ]
VMware Server Authentication Daemon (background) [ OK ]
Shared Memory Available [ OK ]
Starting VMware management services:
VMware Server Host Agent (background) [ OK ]
VMware Virtual Infrastructure Web Access
Starting VMware autostart virtual machines:
Virtual machines [ OK ]

The configuration of VMware Server 2.0.2 build-203138 for Linux for this
running kernel completed successfully.

La finalizarea procesului de instalare se pornesc toate serviciile necesare rulării VMware și se crează și un script pentru start-up. Pentru a verifica dacă se realizează corect acest lucru, vom reporni serverul.

Pentru a intra în consola web VMware Infrastructure vom accesa într-un navigator web adresa https://{adresa ip gazdă}:8333/ui, iar în prima pagină ni se vor solicita credenţialele de acces, respectiv numele de utilizator, care va fi root şi parola care este aceeaşi cu cea a sistemului gazdă.

A doua variantă de virtualizare oferită de VMware se numeşte VMware ESXi, care este de asemenea gratuit, dar vine în variantă de evaluare de 60 de zile. Pentru a ne putea folosi de acesta şi peste cele 60 de zile iniţiale, trebuie de asemenea să ne înregistrăm pentru o cheie de licenţă gratuită pe site-ui VMware.

VMware ESXi este bazat pe o arhitectură tip hipervizor care permite rularea acestuia direct de pe sistemul gazdă pe care e instalat, fără a fi necesar un SO intermediar ca în cazul VMware Server. Odată ESXi instalat, ne putem folosi de clientul vSphere Client sau Direct Console User Interface pentru a administra gazda.

Primul pas este descărcarea serverului ESXi de pe pagina VMware, unde regăsim diferite opţiuni disponibile pentru acesta.

ESXi 4.0 Update 1 Installable (CD ISO)
Upgrade package from ESXi Server 3.5 to ESXi Server 4.0 Update 1
Upgrade package from ESXi Server 4.0 to ESXi Server 4.0 Update 1
VMware vSphere Client and Host Update Utility

Vom selecta imaginea de disc “ESXi 4.0 Update 1 Installable (CD ISO) Binary (.iso)” pe care o vom inscripţiona ulterior pe un CD. Acest disc este boot-abil si conţine sistemul ESXi pe care urmează să-l instalăm fizic pe sistemul gazdă.

La pornirea sistemului, procesul de instalare al ESXi ne va afişa un meniu de boot cu opţiunea “ESXi Installer”. În timp ce procesul de instalare va încărca toate modulele necesare, vor fi afişate pe ecran informaţii despre configuraţia serverului, în acest exemplu, un Dell PowerEdge 2950 server cu procesoare Xeon cu suport pentru 64-bit.

Mai departe, vom selecta opţiunea “Install” şi vom selecta acceptarea VMware EULA prin apăsarea F11.

Installer-ul VMware ESXi 4.0 va afişa toate grupele de discuri disponibile dintre care noi îl vom alege pe cel pe care dorim să instalăm ESXi.

De obicei recomandarea este Disk0, după selectarea lui se va iniţia procesul efectiv de instalare care nu ar trebui să dureze mai mult de 5-10 minute.

La finalizare ne va solicita repornirea fizică a sistemului.

După finalizarea instalării, ESXi ne va afişa un ecran iniţial unde se pot realiza diferite configurări ale sistemului prin apăsarea F2.

Odată instalat, VMware ESXi poate fi administrat folosind clientul vSphere pe care îl putem descărca accesând printr-un navigator web prima pagină a serverului nostru ESXi proaspăt instalat, prin legătură directă (ex. https://{adresa ip gazdă}/client/VMware-viclient.exe) sau de pe aceeași pagină de unde am descărcat și ESXi. De reținut că aplicația client vSphere rulează doar pe sisteme Windows.

După ce am instalat și vSphere Client, ne vom folosi de acesta pentru a ne putea conecta de la distanţă la serverul nostru ESXi oferind următoarele informaţii: adresa IP a serverului VMware ESXi, numele de utilizator care va fi root şi parola de root a serverului ESXi.

Va urma…

Uită de ROI și risc. Consideră avantajul competitiv.

lefty — Mon, 12 Jul 2010 17:53:17 +0000

Un om de afaceri s-a întrebat: “în fiecare zi, afacerile noastre concurează cu alte milioane pe o piață gloabală. Ce putem face?” Afirmația mi-a dat de gîndit și astfel a răsărit următoarea idee:

Securitatea digitală poate ajuta o afacere să beneficieze de un avantaj competitiv.

Este simplu de înțeles. Echipele de specialiști IT din cadrul unei companii pot ajuta afacerea pentru care lucrează să obțină un avantaj competitiv prin împiedicarea ajungerii datelor în mîna concurenței.

Ca să fie și mai simplu de înteles să prezentăm și celelalte două paradigme foarte populare în discuțiile referitoare la securitatea digitală: ROI (return of investment sau rata de profit) și analiza de risc. Imaginați-vă următoarele conversații:
—————————————————————————————————————————————————
1. Discuție axată pe ROI/profit
Reprezentant IT: Bună, șefu. Trebuie să implementăm neapărat acest program de securitate, deoarece are un ROI de un milion de lei (sau dolari, sau euro, sau ce vreți voi).
Șef: Vrei să spui că dacă implementăm programul vom cîștiga un milion de lei?
Reprezentant IT: Nu, vom economisi un milion.
Șef: Ieși afară și ia niște lecții de economie.
—————————————————————————————————————————————————
2. Discuție axată pe factorul de risc.
Reprezentant IT: Bună, șefu. Trebuie neapărat să implementăm acest program de securitate, căci am calculat factorul nostru de risc și acesta este 1,35.
Șef: Și ce înseamnă asta?
Reprezentant IT: Hmmm… Aaaa… eu o să ies acum.
—————————————————————————————————————————————————
3. Discuție axată pe avantajul competitiv.
Reprezentant IT: Bună, șefu. Trebuie să implementăm acest program de securitate, deoarece ne va oferi un avantaj competitiv.
Șef: Asta-i ceva nou. Explică.
Reprezentant IT: Avem concurenți care încearcă să fure – și uneori reușesc – datele noastre confidențiale.
Șef: Și ce dacă? Pot să cer o nouă parolă la contul de Facebook.
Reprezentant IT: Concurența fură proprietatea noastră intelectuală, ca de exemplu planuri de afaceri, prețuri, baza de date cu clienți, strategii de negociere și alte informații care îi ajută să ne cunoască afacerea la fel de bine pe cît o cunoaștem noi.
Șef: Stai să înteleg. Vrei să spui că putem pierde contracte pentru că produsele noastre sînt copiate, prețurile subminate, strategiile cunoscute? Hmm, acum că zici, mi s-a părut mie ciudat de ce s-au retras de la negociere cei de la Corporatia X, cînd totul părea atît de promițator.
Reprezentant IT: Acum că ați amintit de ei, uite un raport al departamentului de securitate, care conține detalii despre încercările de atac venite de la Corporatia X săptămîna trecută. De data asta am reușit să îi oprim, dar am dori ca pe viitor să îi detectăm și mai repede și să îngreunăm pe cît posibil orice atac viitor.
Șef: Ia un loc, hai să discutăm despre asta.

Să vedem ce s-a întîmplat aici. Mai toate publicațiile actuale pun accent pe folosirea termenilor de business într-o discuție de acest gen. Din păcate acest limbaj nu mai este atît de business, cît de economie. Drept urmare, cînd o persoană tehnică încearcă să folosească termeni precum “rata de profit” (ROI), eșuează lamentabil.

După cum am văzut în ultimul timp, pîna și cuvîntul “risc” și-a pierdut din valoare. Numerele nu înseamnă mare lucru. Chiar dacă putem transpune riscul în formule matematice, managerii sînt de obicei dispuși să accepte un nivel de risc mai ridicat decît ar accepta un expert în securitate.

Competitivitatea, pe de alta parte, înseamnă foarte mult pentru un manager. Rolul unui manager este să se asigure că firma este în top. Într-o piață atît de saturată și dinamică precum cea actuală, a avea un avantaj asupra competiției poate însemna diferența între prosperitate și faliment.

Discutînd despre competitivitate se poate ocoli și acel factor, care de obicei închide orice discuție chiar la început: costul. Cînd discuția este centrată pe ROI, departamentul IT este perceput mai degraba ca un consumator de resurse financiare și generator de costuri. Dar cînd discuția se concentrează pe competiție – adică pe pericol – și pe modalitățile de a contracara atacurile ei, respectiv a fi cu un pas înaintea ei, managerul se va întreba: “ce altceva mai pot face pentru a avea un avantaj competitiv?” Deodată, departamentul IT este perceput ca un aliat care luptă pentru acelați scop, nu un centru de cost care “subminează” elementele “productive”.

Aceasta nu este o idee nouă, dar e frecvent uitată de către profesioniștii IT. Pentru cei care vor să aprofundeze acest subiect le recomand Using information security to achieve competitive advantage, de Charles Cresson Wood.

Și multă răbdare, evident.

What’s new in Linux Mint 9 Isadora?

TheEnglishMan — Tue, 18 May 2010 19:47:50 +0000

Based on Ubuntu 10.04 Lucid Lynx, Linux 2.6.32, Gnome 2.30 and Xorg 7.4, Linux Mint 9 “Isadora” features a lot of improvements and the latest software from the Open Source World.

Linux Mint 9 “Isadora”

Featured improvements in this release: 30,000 applications catalogued and reviewable both online and in the new software manager, brand new incremental backup tool for both data and software selection, menu transparency and editable items, USB and Windows installers, 3 years support, look & feel improvements.

Quick links:

New Software Manager

The Software Manager was rewritten from scratch. It features the best ideas from the original Software Manager, Gnome App-Install and the new Ubuntu Software Center. It’s also much more efficient than the previous version, handling 30,000+ packages and asynchronous installation/removal of applications in less than 1,000 lines of code.

Number of packages: The Software Manager now features all the packages available on your system. That’s about 30,000 packages to choose from, compared to around 300 in the previous version.

All your packages are featured in the new Software Manager

User reviews: When you launch the Software Manager it updates itself with all the software reviews contributed by other users. The software is sorted by score, so that you always see the most popular applications at the top of the list. You can review applications too, either from the Linux Mint Community Website or directly within the Software Manager. When you review an application, your review immediately appears on the website, and other users can see it in their Software Manager an hour later.

The community provides reviews and the overall score for each application

Apt daemon: When you install software, you don’t have to wait for the installation to finish. You can browse through the Software Manager for other applications, or you can simply close the manager. The installation continues in the background. If you decide to open the Software Manager again, it will track any ongoing installation happening in the background and inform you about its progress. At any time you can cancel an installation and monitor the progress of ongoing operations.

Visual improvements: The new graphical interface is inspired from the Ubuntu Software Center and it uses the Webkit engine to render some of the screens in HTML/CSS. It uses a single-click navigation system and lets you browse categories, applications, screenshots and even websites from the comfort of a single window.

New Backup Tool

The Backup Tool was also rewritten from scratch. Linux Mint needed a solid backup tool that would allow you to easily perform fresh installations without losing what’s important to you: Not only your data, but the selection of software you installed. With this new tool you can upgrade to new versions of Linux Mint by performing fresh installations from the CD, you end up with a clean system containing your data, your preferences and even the software you previously installed.

An easy and powerful tool to easily backup and restore your system

Software selection: The Backup Tool can identify the software you installed in Linux Mint and save this selection as a list. It can also restore that selection of software on a different computer or after the installation of a new version of Linux Mint.

The Backup Tool identifies the software you added to Linux Mint

Incremental backups and compression: The new Backup Tool can check differences between files in a variety of ways and perform incremental backups and restorations. It can also archive and compress on the fly.

Integrity check: Thanks to an integrity check, the Backup Tool verifies each file after it’s been backed up (this check can be disabled to make the backup faster).

Documentation: A full tutorial on how to use this Backup Tool guides you through the process of upgrading Linux Mint to a newer release.

Menu improvements

The Linux Mint Menu received additional options and usability improvements.

Editable items: You can now right-click on any application in the menu and select “Edit properties” to change its name, icon, comment or even the command it executes.

You can edit any item straight from the menu

Transparent menu: You can now define the opacity of the menu and make it look semi-transparent (Note: This feature is only available if you activated the 3D effects).

You can define the level of transparency of the menu

Option to always start with favorites: By default, the menu shows what you were looking at last. A new option is available in the preferences to make the menu always start with the favorites.

Panel and Desktop shortcuts: By right-clicking on applications you can now add them to the panel and to the desktop.

Desktop Settings

The Desktop Settings tool was rewritten from scratch. It comes with usability improvements, a better look and feel and additional options.

The new desktop settings tool looks better, applies changes immediately and offers more options

Changes take effect immediately: You had to validate and close the tool for changes to take effect. This is no longer the case, any change you make now takes effect immediately.

Additional options: Among other new options, you can now choose to have your window buttons on the right (Traditional style) or on the left (Mac style), and you can define whether menus and buttons should show icons (original Gnome style) or not (new Gnome style).

Better look and feel

Backgrounds: The production of artwork for Linux Mint 9 was outsourced to provide this release with a choice of quality backgrounds. The default background is unbranded to give the desktop a more elegant look and you’ll find quality alternative backgrounds installed by default. Additional backgrounds made especially for Linux Mint 9 were packaged in “mint-wallpapers-extra” and previous backgrounds were packaged in “mint-wallpapers-previous-releases”. These packages are available in the repositories and installed on the DVD version of Linux Mint 9.

Linux Mint 9 comes with quality backgrounds for you to choose from and additional ones available in the repositories

Welcome screen: The welcome screen is now rendered in HTML. It links to the same important resources as before (how to know more about Linux Mint, where to get help and how to contribute) and it adds links to the most important parts of the new Linux Mint Community Website, its collection of tutorials, its idea pool, its software portal and its hardware database.

The new welcome screen is rendered in HTML to give the desktop a more welcoming look.

Update Manager: The Update Manager uses a new icon set that integrates better with the desktop. It also distinguishes between more error scenarios than before and doesn’t consider it an error when it cannot assess the state of available updates anymore. In previous versions of Linux Mint, users would see a broken lock when Synaptic was open, or when the connection to the Internet was down. In Linux Mint 9 the Update Manager only show errors when something is actually wrong and requires action.

The Update Manager uses a new icon set and detects errors more accurately

System improvements

Windows Installer: After a brief disappearance in the previous release, “mint4win”, the Windows installer based on Wubi is back in Linux Mint.

This installer allows you to install Linux Mint as a program on your Windows C:\ drive, without touching your partitions.

Husse Quotes: In memory of our regretted friend and team member Mats Geier, aka “Husse”, we packaged a collection of his best forum quotes and added them to the set of fortunes that randomly appear in the terminal.

Husse quotes randomly appear in the terminal

Usb-creator: The Ubuntu “Startup Disk Creator” was rebranded and added by default. With this tool you can easily export Linux Mint to a USB stick.

Put Linux Mint on a USB stick

Default software selection: P7zip, Gwibber, apturl and Startup Manager are now installed by default.

Local repository and Gnome-ppp: Linux Mint now includes a local repository activated by default. This repository is located in /usr/share/local-repository and it contains firmware for Broadcom wireless adapters and Gnome-PPP. You can also add packages to it and update the repository by running the ./update-repository script in /usr/share/local-repository.

Apt hold/held/unhold commands: New functions were added to the Linux Mint “apt” command. “apt hold”, “apt unhold” and “apt held” are shortcuts to “dpkg –get-selection” and “dpkg –set-selections” which let you easily hold updates for selected packages.

Project changes

Community Website: The Linux Mint distribution started a huge project and published a new website dedicated to its community. Users can contribute and find ideas, tutorial, software and hardware reviews, and they can vote and comments each others’ contributions. Through this website you can easily get in touch with people who share similar hardware, see how they made it work, find what works best with a particular release, read tutorials, contribute your ideas to improve the distribution, see what software people like the most… and many other things. This is a place made by and for the community and a website where users can interact with each others to improve their experience with the distribution.

If there’s one website a Linux Mint user should visit, it’s this one!

CD & DVD: Linux Mint is now available both as a liveCD and a liveDVD. The DVD simply contains a few more packages which could not fit on the CD, such as Sun Java, Samba and ttf-DejaVu.

Community Editions: The KDE, Xfce, LXDE and Fluxbox editions are now considered official and no longer use the “Community” label.

OEM installation disks: Linux Mint now provides dedicated OEM ISOs. This installation method was confusing for home users and dedicated ISOs allow us to tailor the disk more specifically for resellers and manufacturers.

USA/Japan Distributors disks: The Universal edition was replaced by a new set of ISOs specifically designed for countries where distributors are vulnerable to software patents. These ISOs come as 32 & 64-bit liveCDs with patented and proprietary technologies removed. A menu item allows users to add the missing technologies with a single click. These ISOs allow magazines and distributors to easily provide Linux Mint to their audience in countries such as the USA and Japan.

32 & 64-bit: The Gnome and KDE editions of Linux Mint come in 32 & 64-bit, with ISOs for both architectures released at the same time.

Upstream Improvements

Upstream, Gnome 2.30 and Thunderbird 3 come with noticeable improvements.

Ubuntu 10.04 brings faster boot speeds, a better looking installer, and “Long Term Support” (3 years of security updates).

Cum să setați și folosiți Remote Access pe Ubuntu

g.ciprian — Tue, 18 May 2010 13:48:05 +0000

Am acasă un sistem desktop cu Ubuntu pe care îl folosesc ocazional și ca server. Majoritatea lucrurilor le realizez de pe laptop, dar câteodată am nevoie să verific ceva sau să lucrez pe desktop. Aș putea să părăsesc laptopul și să mă așez în fața desktop-ului, pregătit de lucru, sau aș putea folosi în schimb Remote Desktop. Se pare că este chiar simplu de utilizat și nu necesită instalarea de software suplimentar altceva decât cu ce vine deja Ubuntu.

Curent, în acest ghid, folosesc Ubuntu 9.10, sau Karmic Koala. Totuși, acești pași ar trebui să funcționeze în același fel și pe alte versiuni de Ubuntu. Cel mai mare plus acordat modului în care echipa Ubuntu a implementat configurarea Remote Desktop este reprezentat de faptul că sunt necesare doar câteva click-uri pentru a accesa facilitatea. Există câteva moduri în care operează sistemul Remote Desktop. Cel mai simplu mod este sistemul deschis – fără parole, fără cereri de autorizare. Doar se accesează mașina prin rețea. Celelalte moduri permit metode mai sigure de acces și protejare a computerului personal cum ar fi protecția prin parole și/sau cereri de autorizare.

Să vedem în continuare cum putem dispune de cea mai simplă configurare – cea fără parole. Accesați meniul Ubuntu -> System -> Preferences -> Remote Desktop.

Fereastra de preferințe pentru Remote Desktop va fi afișată pe ecran. Bifați primele două căsuțe din dreptul ‘Allow others to view your desktop‘ și ‘Allow others to control your desktop‘. Lăsați restul căsuțelor debifate. Apăsați Close și gata, vă puteți conecta la sistem. Lansați un client Remote Desktop de pe alt computer din aceeași rețea cu sistemul Ubuntu. Ar trebui să puteți folosi orice client VNC pentru a accesa sistemul dvs. Ubuntu via Remote Desktop de pe computerul dvs. de la distanță.

Pentru a vă putea conecta de pe un computer la distanță trebuie să aveți în vedere două lucruri. În primul rând, trebuie să vă asigurați că sistemele sunt în aceeași rețea, fie ea prin fir sau fără. În al doilea rând, aveți nevoie de un client VNC. Există câteva opțiuni disponibile atât pe Linux cât și pe Mac OS și Windows. Real VNC este o opțiune bună pentru utilizatorii de Windows. Personal, îmi place să folosesc Chicken of the VNC pe Mac-ul meu. Pentru a realiza conexiunea, lansați clientul de VNC. Introduceți adresa IP a sistemului Ubuntu pe care ați activat suportul pentru Remote Desktop. Apăsați Connect și sesiunea dvs. remote desktop ar trebui să se afișeze într-o fereastră nouă.

A fost simplu, nu-i așa? Este, de asemenea, o metodă cel puțin nesigură prin care este configurat accesul la distanță pe sistemul Ubuntu, în special dacă vă aflați într-o rețea în care mai există și alți utilizatori conectați. Așadar, haideți să asigurăm accesul prin adăugarea unei parole. Bifați ‘Require the user to enter this password‘ și specificați o parolă la alegere. Acum vi se va solicita parola respectivă de fiecare dată când veți accesa la distanță sistemul Ubuntu.

Puteți seta de asemenea, ca sesiunea Remote Desktop să dispună de drepturi doar de ‘citire’, mod în care veți putea doar vizualiza ce se întâmplă pe sistemul Ubuntu de pe un computer la distanță, dar nu îl veți putea controla. Pentru asta, va trebui să debifați opțiunea ‘Allow other users to control your desktop‘. Acum sesiunile remote vor fi doar în regim de vizualizare.

Traducere şi adaptare după un articol simplehelp.net

Includerea unui computer Ubuntu într-un domeniu Windows

g.ciprian — Tue, 18 May 2010 12:36:58 +0000

Una din marile probleme ale interoperabilității dintre sistemele Linux și Windows a fost reprezentată de imposibilitatea până nu demult a alăturării de sisteme Linux în domenii Microsoft Windows. Ulterior s-au dezvoltat standarde și modalități pentru a realiza acest lucru (vezi Samba), dar toate au fost departe de a oferi utilizatorului obișnuit ușurința de a realiza acest lucru.

Infrastructura a foarte multe companii din întreaga lume, de toate mărimile, se bazează și pe utilizarea de domenii Windows. În toate companiile, una dintre priorități – mai ales în ultima perioadă – este și reducerea costurilor și cheltuielilor informatice, așadar, multe dintre ele au optat și pentru folosirea de computere cu sisteme de operare Linux. Dar, în numeroase cazuri, apăreau probleme sau era dificilă integrarea acestora în mediile Active Directory.

De curând, a apărut o nouă unealtă pentru a facilita la maxim integrarea unui sistem Linux în mediu AD. Și se pare că este foarte promițătoare. Mulțumită Likewise-Open5 (http://www.likewiseopen.org/), dificultatea integrării devine aproape nulă.

În următoarele rânduri vom exemplifica includerea unui sistem Ubuntu într-un domeniu Windows via Likewise-Open5.

Instalarea

Instalarea Likewise-Open5 este foarte simplă. Ea se poate realiza atât în mediu grafic cât și prin linie de comandă. Noi vom folosi varianta a doua. Așadar, pentru instalare trebuie să aveți deschisă o fereastră terminal în care specificați următoarea comandă:

sudo apt-get install likewise-open5

Această comandă ar trebui să rezolve toate dependințele necesare și să pregătească mașina pentru a fi integrată în domeniu.

Date necesare

Pentru a conecta un sistem la un domeniu, vom avea nevoie de următoarele informații de bază:

Numele de domeniu: Acesta este numele complet al domeniului în care vrem să includem sisemul (FQDN).
DNS: Recomandat, puteți folosi DNS-ul din domeniu dvs. sau puteți apela la servicii precum OpenDNS.
Acces: Trebuie să dispuneți de un cont care are permisiuni pentru a adăuga mașini în domeniu.

Adăugarea

Pentru a adăuga mașina în domeniu, în fereastra terminal specificați următoarea comandă:

sudo domainjoin-cli join DOMENIU UTILIZATOR

Unde DOMENIU este domeniul în care se vrea integrarea mașinii, iar UTILIZATOR reprezintă numele utilizatorului care are drepturi pentru a realiza acest lucru.

Vi se va solicita parola de utilizator, iar odată autentificat cu succes, aveți oficial mașina adăugată în domeniul dorit.

Acum vom seta Likewise-Open să folosească acest domeniu ca domeniu de bază. Asta înseamnă că vă veți putea autentifica în domeniu direct din interfața de autentificare Ubuntu. Pentru a realiza acest lucru, deschideți cu un editor text fișierul /etc/samba/lwiauthd.conf și adăugați următoarea linie:

windbind use default domain = yes

Reporniți daemonul cu comanda /etc/init.d/likewise-open restart

Părăsirea

Dacă doriți să părăsiți domeniul, doar specificați următoarea comandă:

sudo domainjoin-cli leave

Sudo

Un lucru pe care îl veți observa este acela că, fiind autentificat în domeniu, utilizatorul dvs. nu are drepturi sudo. Pentru a trece peste acest mic impediment, trebuie să vă autentificați ca utilizator standard și să editați fișierul /etc/sudoers. Însă, în acest moment, veți avea nevoie de ceva mai multe informații despre domeniu. Trebuie să știți numele grupului în care este membru numele dvs. de utilizator. Cel mai probabil, acesta va fi Users. Dacă nu, trebuie să contactați departamentul dvs. de IT, iar ei vă vor specifica acest lucru.

În fișierul /etc/sudoers, căutați această linie:

#Members of the Admin group may gain root privileges and do the following:

și adăugați imediat după următoarea linie:

%DOMENIU\\GRUP ALL=(ALL) ALL

Unde DOMENIU reprezintă numele domeniului din care faceți parte, iar GRUP este grupul din care face parte numele dvs. de utilizator. Acum vă puteți autentifica din nou în domeniu, iar utilizatorul dvs. va avea și drepturi de sudo.

Likewise-Open5 este disponibil și pentru sistemele Apple.

openSUSE 11.3 – Primele impresii

g.ciprian — Fri, 12 Mar 2010 15:11:47 +0000

Primul milestone al openSUSE este disponibil publicului. Împreună cu rc-ul KDE 4.4 și integrarea excelentă a aplicațiilor GTK precum Firefox, openSUSE oferă cea mai puternică experiență KDE posibilă în momentul de față.

Pentru cei care folosesc deja o versiune recentă a KDE, precum 4.3.5, cel mai probabil, aceștia nu vor sesiza mari diferențe între aceasta și versiunea următoare ei, 4.4. Modificările majore în această versiune se află ”sub capotă”, incluzând nenumărate bugfix-uri și optimizări. Totuși există câteva modificări subtile, cum ar fi interfața Plasma pentru netbook-uri. KDE a parcurs un drum lung de la lansarea versiunii 4.0 și până la 4.4 care, se pare că va reprezenta cea mai mare realizare pentru acesta în 2010.

Versiunea actuală continuă să primească actualizări utile la intervale regulate de timp, în timp ce dezvoltatorii continuă să lucreze la versiunea majoră următoare, îmbunătățind în permanență codul și adăugând câteva facilități noi. În mod natural, desktopul KDE va beneficia și din prisma utilizării Qt și a aplicațiilor existente sau viitoare realizate sub această platformă și va deveni în timp un mediu tot mai bogat și atractiv pentru utilizatori.

Printre îmbunătățirile majore incluse în KDE 4.4-rc1 se pot enumera următoarele:
* Framework-ul de căutare semantică Nepomuk: viteză ridicată datorată unui nou backend de stocare, împreună cu o nouă interfață de interacțiune cu baza de date Nepomuk pentru utilizatori. Vedere de ansamblu temporală a fișierelor, facilitând astfel regăsirea ușoară a fișierelor folosite în trecut.
* Cizelarea desktop-ului Plasma. Multe elemente din interfața de utilizator au primit o atenție mărită din partea dezvoltatorilor și desenatorilor. Noul explorator widget oferă o experiență mai bogată pentru administrarea widgeturilor de desktop. Widgeturile Plasma pot fi acum partajate cu alți utilizatori prin rețea, iar modul de manipulare a dispozitivelor de stocare în shell-ul de desktop a fost eficientizat.
* Au fost adăugate aplicații noi de la Blogilo, un client de blogging, Cantor și Rocs, două aplicații științifice pentru matematică avansată și teorie grafică. Vizualizatorul de imagini Gwenview și managerul de fișiere Dolpin au fost îmbunătățite.
* Platforma de dezvoltare KDE adaugă noul framework pentru autorizări KAuth pentru escaladarea ușoară și securizată a privilegiilor, suport pentru scannere pe platforma Windows, precum și integrarea primele piese din popularul motor de randare webkit.

Interfața pentru administrarea widgeturilor (sau plasmoidelor) a fost îmbunătățită foarte mult. Până acuma, când un utilizator voia să adauge un widget, computerul îi prezenta o listă într-o fereastră în care acesta trebuia să caute pe cel dorit. În această interfață, drescrierile erau întotdeauna ascunse, iar obiectele relativ greu de găsit. În noua versiune, sarcina de adăugare a unui widget nou crează o bandă tip ribbon, unde sunt grupate plasmoidele disponibile și utilizatorul poate derula lista în timp ce prin plasarea cursorului deasupra unui element, returnează o descriere detaliată.

Activitățile desktopului. Utilizatorii pot avea acum mai mult decât un widget pe desktop, aceștia pot adăuga o activitate la desktop însuși. Există câteva activități la alegere: desktop-ul de bază, care oferă un widget în care utilizatorul își poate grupa icoanele; Newspaper, care afișează widgeturilor pe două coloane; Folder View, cu desktopul tradițional; și Search and Launch pentru netbookuri.

De asemenea, întreaga experiență Plasma a fost rafinată. Accesarea Cashew realizează un efect vizual plăcut asupra widgetului. Adăugarea și închiderea widgeturilor este de asemenea acompaniată de animații drăguțe.

Per general, experiența utilizatorului cu Plasma 4.4 este impresionantă. Totul rulează foarte repede și efectele sunt foarte plăcute. Utilizatorii care trec de pe Vista sau Windows 7, interacțiunea cu computerul li se va părea mai familiară, în special, comparativ cu desktopul GNOME.

Această versiune a KDE va introduce și utilizatorilor de netbook-uri, mult așteptata interfață Plasma. Astfel, în setările personale de desktop, utilizatorul va putea seta spațiul de lucru fie ca format Desktop, fie ca Netbook. Această modificare va rearanja instant desktopul, eliminând bara de aplicații și înlocuind desktopul cu butoane prin care se pot încărca diferite aplicații. Acestea sunt grupate pe categorii, similar meniurilor programelor tradiționale, iar plasarea cursorului asupra unui element va oferi o descriere detaliată despre fiecare aplicație sau categorie.

Desktopul de netbook conține interfața de bază pentru lansarea aplicațiilor, denumită “Search and launch”, care permite utilizatorilor încărcarea programelor și căutarea rapidă a diferitelor elemente, iar aplicațiile care rulează la un moment dat pot fi accesate printr-o legătură aflată în colțul dreapta sus al ecranului (sau via Alt+Tab, desigur).

Adițional, există un extra-desktop denumit Page one, dedicat “vieții online” și include elemente precum știri, vremea, opendesktop și baza de cunoștințe (knowledge base). Desigur, toate aceste plasmoide sunt complet configurabile, însă – din păcate – toate aceste elemente ocupă o mulțime de spațiu, poate prea mult spațiu care nu este disponibil pe ecranele mici ale netbook-urilor. Dar, probabil că toate aceste deficiențe vor fi corectate în timp.

Navigatorul de internet de bază cel mai utilizabil sub platformă KDE rămâne în continuare Firefox. Introdus în versiunea 11.2, versiunea modificată pentru openSUSE arată mai degrabă a aplicație Qt. Însăși interfața, setările de configurare și toate celelalte ferestre folosesc stilizare Qt.

Și OpenOffice.org este resimțit ca o aplicație Qt nativă, precum și GIMP. La fel ca la Firefox, interfața arată aparent Qt, iar pachetul office folosește de asemenea, managerul de fișiere Dolphin, în locul celui propriu.

KDE Live CD include un ghid “KDE Quick Start” pentru asistarea utilizatorilor mai puțin inițiați în descoperirea elementelor componente ale desktopului. Este un document excelent și ușor de parcurs care explică KDE pe înțelesul tuturor, oferind multe sfaturi practice.

Alte îmbunătățiri aduse de acest milestone al openSUSE sunt, după cum ne puteam aștepta, actualizarea versiunilor aplicațiilor majore și componentelor disponibile:
* Linux kernel 2.6.32
* Firefox 3.6
* OpenOffice.org 3.2-beta4
* K3b 1.69
* Amarok 2.2.2
* Digikam 1.0.0

Dar și o actualizare pentru Zypper, managerul de pachete al openSUSE, prin care comunitatea openSUSE are acces la o mulțime de repository-uri adiționale. Acestea includ deseori pachete oficiale pentru ultimele versiuni ale aplicațiilor majore precum OpenOffice.org sau KDE. openSUSE oferă de asemenea instalări tip One Click, serviciul online de build și interfața grafică pentru unealta de configurare YaST.

Cu toate acestea reunite, versiunea 4.4 a KDE și integrarea aplicațiilor GTK într-un mediu Qt, fac din openSUSE o distribuție persuasivă. Versiunea finală nu va apărea decât în Iunie, dar dacă acestea sunt semne a ceea ce urmează, atunci se pare că va fi un release fantastic. Deja versiunea stabilă curentă openSUSE 11.2 este un produs remarcabil.

În sfârșit, exista o distribuție care oferă o senzație de interacțiune unitară, arată bine și se integrează și mai bine cu fiecare componentă. Nici o altă distribuție nu integrează asa de bine aplicații GTK în KDE4 precum openSUSE, iar cu ultimele versiuni și inovațiile și îmbunătățirile din fiecare, openSUSE devine fără greșeală aproape cea mai bună.

UPDATE: În România există grupul de utilizatori SUSE/openSUSE cu prezență web la adresa http://www.suseromania.ro/ , aceasta fiind o sursă utilă de informare și documentație în limba română pentru cei atrași de aceasă distribuție.

Introducere în instalarea FreeBSD 8.0

g.ciprian — Tue, 02 Mar 2010 15:43:56 +0000

FreeBSD sau celelalte variante BSD, sunt unele dintre cele mai stabile și puternice sisteme de operare existente, fiind în același timp destul de diferite de Linux. Deși la bază împart principii și idealuri comune, precum și o bază largă de aplicații disponibile, FreeBSD și Linux sunt două bestii destul de diferite, fără ca unul sau celălalt să fie mai bun sau mai rău.

Probabil una dintre cele mai mari provocări la FreeBSD este însăși instalarea inițială a sistemului. În timp ce la PC-BSD, o altă variantă BSD, s-a lucrat intens pentru a facilita accesul utilizatorului mediu la o interfață grafică cel puțin de bază, FreeBSD cu al lui installer în mod text, neschimbat de ani de zile, încă rămâne în topurile preferințelor majorității.

FreeBSD este, conform statisticilor, sistemul de operare preferat ca platformă de management al serviciilor și găzduire web, pentru servere web și e-mail, etc., dar poate fi utilizat foarte bine și cu rol de desktop complet funcțional.

Totuși, până să ajungem la stilatul desktop oferit de FreeBSD, trebuie să trecem prin instalarea sistemului de operare în mod text, considerată de mulți puțin neintuitivă și mai greu accesibilă pentru neinițiați.

Așadar, odată ce am avem la dispoziție discul de instalare și pornim computerul de pe el, sistemul ne va oferi în prealabil o selecție de țară după care putem selecta modul Standard de instalare. În secțiunea următoare trecem la partiționarea hard disk-ului. Dacă discul conține deja partiții de care nu mai avem nevoie, le vom șterge. Dar dacă mai există o partiție cu Windows sau Linux pe care am vrea să o păstrăm, se poate crea un sistem de boot-are duală, dar acest lucru nu este parte în scopul acestui articol.

BSD operează în cenceptul de ‘felii’ sau slice-uri, foarte similar cu partițiile din multe puncte de vedere. Astfel, pentru a crea un slice nou care va acoperi tot discul, vom apăsa tasta [A], ulterior apăsând [S] pentru a-l face boot-abil și [Q] pentru a continua.

În următorul ecran suntem întrebați dacă dorim un manager de boot. Dacă FreeBSD este singurul sistem de operare existent pe computer, vom selecta opțiunea Standard, care va scrie asta în MBR (Master Boot Record) și nu necesită un manager de boot. Altfel, vom alege instalarea managerului de boot a FreeBSD sau nimic dacă plănuim să instalăm grub chiar și pentru dual-boot.

În pasul următor trebuie să definim partițiile și punctele de montare (mount points). Aici lucrurile pot deveni confuze. Partițiile există în slice-uri și putem avea mai multe partiții într-un slice. În teorie, poate ați creat mai multe slice-uri anterior și le-ați folosit pe fiecare pentru câte o partiție. În loc de asta, noi am creat un singur slice în care vom crea mai multe partiții. Pe un hard disc de 20GB, se poate aplica o schemă similară cu următoarea:
* ad0s1a: 2000M, filesystem mounted as /
* ad0s1b: 500M, swap
* ad0s1d: 7000M, filesystem mounted as /usr
* ad0s1e: 3000M, filesystem mounted as /var
* ad0s1f: 8000M, filesystem mounted as /home

Odată ce am definit partițiile după bunul plac, vom apăsa tasta [Q] pentru finalizarea acțiunii și scrierea modificărilor pe disc.

În ecranul următor, suntem invitați să selectăm setul de pachete. Există doar câteva opțiuni între care se poate alege, cum ar fi Developer, User sau All, dar putem merge și pe o selecție de tip Custom în care vom putea alege ce pachete dorim a fi instalate. Ca și utilizator începător, pentru evitarea unor ‘complicații’ ulterioare, putem totuși selecta All fără nici o problemă.

Când suntem întrebați dacă dorim instalarea colecției de porturi, vom selecta Yes, deoarece vom putea instala un număr considerabil de aplicații adiționale. Odată selecțiile realizate, selectăm Exit pentru a continua.

În următorul pas, vom alege sursa de instalare a FreeBSD, de obicei aceasta fiind CD sau DVD. La încheierea acestui pas, FreeBSD începe instalarea propriuzisă, procedură care va dura o perioadă funcție de componentele alese pentru instalare și viteza de lucru a computerului.

După încheierea instalării, FreeBSD pornește programul sysinstall, care poate fi folosit în orice moment mai târziu pentru a reconfigura părți din sistem. Sysinstall se ocupă de configurarea interfețelor de rețea, crearea de utilizatori, specificarea parolei root și setarea unor servicii inițiale.

Din păcate, deși FreeBSD este un sistem de operare extraordinar, installerul lui este teribil, comparat cu cel al altor sisteme de operare în momentul actual. Unele persoane se pot simți foarte comfortabil cu acest tip de interfețe în mod text, dar totuși, majoritatea nu. Cele dispunând de un nivel de cunoștințe cel puțin moderat, nu se vor da în lături de la un astfel de installer precum cel al FreeBSD, dar pentru cei care simt nevoia de a folosi un installer foarte actual, PC-BSD poate fi alegerea alternativă a FreeBSD. Instalarea fiind unul din cele mai dificile lucrui în FreeBSD, cei care reușesc să treacă de ea, vor avea parte de… cum se zice în engleză, “a lot of fun to play with”.

Instalarea sistemului nostru fiind încheiată, dacă nu plănuiți utilizarea lui ca server, mai mult ca sigur veți dori să instalați X pentru a avea o interfață grafică. X poate fi instalat utilizând sistemul de porturi, care se compileazp din surse, sau prin instalarea pachetului binar folosind comanda pkg_add:

# pkg_add -r xorg

The FreeBSD Handbook este probabil una dintre cele mai bune surse de informație despre instalarea și utilizarea unui sistem FreeBSD. Aici veți găsi modul de configurare pentru X și alte aspecte privind sistemul FreeBSD. Dacă vreodată se ivește o problemă în utilizarea lui, consultați acest manual și cu siguranță veți găsi răspunsuri care să vă satisfacă.

Pandora din Ubuntu

g.ciprian — Tue, 19 Jan 2010 15:00:31 +0000

Cel mai recent film de mare succes tocmai rulează și pe ecranele românești. Avatar, la cei 230 mil. USD investiți, este mega-producția cu una din cele mai mari costuri asociate din istoria filmului dar și cu cele mai mari încasări din toate timpurile. Pelicula lui James Cameron a câştigat Globurile de Aur pentru cel mai bun film dramatic şi cel mai bun regizor. Datorită premiilor oferite de presa străină de la Hollywood, pelicula Avatar a devenit marea favorită la premiile Oscar.

Avatar este povestea unui veteran de război care este trimis într-o colonie umană de pe o planetă îndepărtată numită Pandora. Scopul acestei baze este de a exploata cât mai multe dintre resursele minerale planetei. Dupa o serie de evenimente, soldatul-veteran pe nume Jake ajunge să lupte alături de rasa băștinașilor, Na’vi, împotriva oamenilor. Însă oamenii au creat o tehnologie prin care pot să posede corpurile băștinașilor, preluând astfel controlul acestora și folosindu-le drept avatare.

Dar unde își au originea lumea futuristă și creaturile albastre din hit-ul Avatar? Care este tehnologia din spatele efectelor speciale și cum au fost realizate acestea?

Miramar este o suburbie a orașului Wellington, capitala și al treilea oraș ca număr de locuitori a Noii Zeelande. Wellington este în mod frecvent numită Windy Wellington deoarece este orașul cu cele mai puternice vânturi din Noua Zeelandă.

Wellywood este o altă denumire informală a orașului Wellington, o îmbinare a denumirilor Wellington şi Hollywood – referinţă la companiile de producţie cinematografică înfiinţate în oraş de către regizorul Peter Jackson pentru trilogia Lord of the Rings şi King Kong şi compania de efecte speciale Weta Workshop cu sediul în Wellington.

Impresionantele imagini din filmul lui James Cameron au fost create de compania Weta Digital Ltd., companie cu cinci nominalizări și patru Oscar-uri la activ, aceasta fiind responsabilă şi pentru randarea computerizată a scenelor din trilogia Lord of the Rings, precum şi a celor din alte producţii celebre cum ar fi District9, Day the Earth Stood Still, Jumper, Enchanted, King Kong, Fantastic Four, Eragon, X-Men şi I-Robot.

Weta Digital este compusă practic din două companii, Weta Workshop, unde o echipă de artişti şi meseriaşi crează modelel fizice şi, compania propriu-zisă Weta Digital, care realizează efectele digitale pentru reclame, filme de scurt metraj şi megaproducţii.

Rezultatul procesului care implică realizarea efectelor vizuale speciale, este realizat dintr-o mixtură de informaţii care vin prin schiţe (storyboards), revizii şi corecţii regizorale şi optimizări realizate de artişti digitali care transformă conceptul şi viziunile regizorului într-o imagine 3D printr-un program de editare specializat cum ar fi Maya (Autodesk) sau RenderMan (Pixar).

Activitatea principală dintr-un centru de date de imagistică se numeşte randare, respectiv procesul prin care se transformă informaţia digitală a unei imagini într-o imagine concretă care poate fi salvată pe disc sau chiar integrată pe film sau alte tipuri de suport media.

Fiecare parte a unui film este un element individual, iar toate aceste elemente trebuiesc unite. Practic, un artist care lucrează la o secvenţă, va apăsa un buton care va lansa o funcţie (job) de randare pe fermă, sau o va încărca într-un “sistem de aşteptare” (queue) pentru randare.

Sistemul de randare este un produs al Pixar, numit Alfred, în care un artist crează o structură de funcţii ierarhică de sarcini (tasks) care trebuie să ruleze într-o ordine prestabilită. Într-un singur job pot exista sute de sarcini interdependente, care trebuie procesate de către fermă în mod distribuit. În momentul în care există putere de procesare disponibilă, noile sarcini sunt preluate şi executate de către procesoarele libere.

În momentele culminante din producţia Avatar, ferma procesa peste 10.000 de job-uri şi un estimat de 1,3 la 1,4 milioane de sarcini pe zi, la o viteză de procesare de până la 8 gigabytes pe secundă. În plus, fiecare din cele 24 de frame-uri pe secundă cât are filmul, itinera de mai multe ori între directori şi artişti pentru realizarea corecţiilor şi reintra în procesul de randare. Indiferent dacă fiecare frame din cele 240.000 selectate pentru produsul final avea 12 megabytes sau fiecare secundă de film ocupa 288 de megabytes, fiecare trebuiau revizuite în repetate rânduri atât de artişti cât şi (aprobate) de către directori.

Artiştii Weta au reuşit să transforme aproape orice viziune a regizorilor în “realitatea” proiectată pe ecrane folosind aplicaţii de imagistică 3D, finisând la perfecţiune fiecare frame în mai multe etape. Astfel, fiecare minut din Avatar a ajuns să reprezinte aproximativ 17.28GB de date, conform Weta Digital.

Inima informatică care reuşeşte performanţa de a transforma viziuni în imagini este o fermă de computere întinsă pe o suprafaţă de 10.000 metri pătraţi, umplută cu 34 de cabinete în care sunt aşezate frumos peste 4.000 de sisteme lamelare (blades) Hewlett-Packard (BL2×220c pentru curioși), după cum detaliză într-un mail Paul Gunn, administratorul acestui centru de date.

Afundându-ne în detalii tehnice, mai aflăm că puterea de procesare a acestui monstru informatic include aproximativ 35.000 de procesoare şi 104 TB de memorie RAM. Pe lângă acestea, compania mai dispune de un sistem de stocare de 3 Petabytes (peste 3 milioane gigabytes) de la BluArc și NetApp care comunică prin fibră optică cu ferma de randare, reţele multiple pe 10GBps şi un sistem de răcire dedicat, pe apă.

Datorită cerinţelor extreme, tot procesul de producție se realizează local, excluzând opţiuni pecum colocaţia sau infrastructura nor (cloud): “We need to stack the gear closely to get the bandwidth we need for our visual effects, and, because the data flows are so great, the storage has to be local”. Şi cu toate acestea, randarea unor scene grafice complexe poate ocupa până la 48 de ore de procesare.

Dar de ce răcirea pe apă? Deoarece sistemele rulează 24 de ore la capacitate maximă în perioada unui termen de predare (deadline), tehnicile clasice de răcire prin aer condiţionat nu pot face faţă căldurii generate de către acestea. Astefel, s-a optat pentru răcirea cabinetelor de servere prin sisteme specializate create de Rittal Corp. în combinaţie cu răcire naturală datorată climatului zonei.

Astfel, clădirea, locaţia şi construcţia ei sunt optimizate energetic, costurile clasice fiind “absorbite”, iar răcirea pe apă devenind mai puţin costisitoare decât sistemele de aer condiţionat. Conform Gunn, economiile pot ajunge la câteva mii de dolari prin modificarea temperaturii cu doar un grad. Gunn mai adaugă: “the server farm is only cooled to 25C (77F), which is warmer than many data centers. By not cooling unnecessarily, we make additional energy efficiency gains”.

Dar lumea o să se mai întrebe, ce sistem de operare şi aplicaţii rulează pe o astfel de fermă pentru a duce la îndeplinire aceste viziuni megalomanice. Ei bine, Paul Gunn spune că sistemul de operare open source Ubuntu este responsabilul tuturor nodurilor de randare, dar este folosit şi ca mediu de lucru pe 90% din staţiile grafice existente la Weta Digital. Paul mai precizează că ferma (“render wall” după cum o denumește el) este în fapt o fermă pe Ubuntu Server și nu RHEL după cum a mai fost prezentată în massmedia.

Va urma…

Kit de instalare FreeBSD pe stick USB

lefty — Mon, 04 Jan 2010 22:21:23 +0000

Incepind cu versiunea 8.0 putem instala FreeBSD si de pe un stick USB. Pentru asta va trebui sa instalam kitul de instalare pe un astfel de suport.

Kitul de instalare il puteti lua, ca de obicei, de pe situl nostru, http://depo.osn.ro.

Vom prezenta doua proceduri. Daca avem deja FreeBSD instalat (si ar trebui sa avem) parcurgem pasii urmatori (presupunem ca stickul este /dev/da0a):

1: formatam stickul:

dd if=/dev/zero of=/dev/da0 bs=1k count=1

2: facem stickul USB bootabil:

bsdlabel -Bw da0 auto

3: creem un sistem de fisiere UFS2 cu GEOM Lable “FreeBSD”

newfs -L FreeBSD /dev/da0a

4: montam imaginea ISO:

mdconfig -a -t vnode -f 8.0-HEAD-20090609-JPSNAP-i386-dvd1 -u 0 && mount -r -t \ cd9660 /dev/md0 /mnt/iso

5: montam stickul USB

mount /dev/da0a /mnt/USB-Stick

Acum copiem toate fisierele de pe imaginea ISO pe stickul USB si creem o inregistare noua in fstabul de pe stick:

vi /mnt/USB-Stick/etc/fstab

si adaugam:

/dev/ufs/FreeBSD / ufs ro 0 0

Salvati si aveti inca un mediu de instalare la indemina. Foarte folositor de altfel, deoarece pe linga faptul ca nu se deterioreaza la fel de usor ca un CD/DVD si rata de transfer este mult mai rapida.

Dar ce facem daca singurul calculator din fata noastra ruleaza Windows si noi avem neaparata nevoie de un kit de instalare FreeBSD? Solutia se numeste dd for Windows.

In exemplul de mai jos am folosit un stick USB de 4 GB (HP, model v100w) conectat la un port usb pe un calculator rulind Windows XP SP3. Textul cu bold arata comenzile date de noi precum si stringurile asociate cu driveul USB.

Device-ul pe care il dorim este NT Block Device si nu Win32 Volume, iar partitia pe care o dorim este Partition0. Acum ca stim toate datele putem scrie imaginea exact asa cum ne recomanda procedura oficiala FreeBSD.

C:\>dd –list
rawwrite dd for windows version 0.5.
Written by John Newbigin
This program is covered by the GPL. See copying.txt for details
Win32 Available Volume Information
\\.\Volume{1ff1b266-ab71-11de-b1e8-806d6172696f}\
link to \\?\Device\HarddiskVolume1
fixed media
Mounted on \\.\c:

\\.\Volume{808faa36-bdbc-11de-a116-806d6172696f}\
link to \\?\Device\HarddiskVolume2
fixed media
Mounted on \\.\d:

\\.\Volume{1ff1b262-ab71-11de-b1e8-806d6172696f}\
link to \\?\Device\CdRom0
CD-ROM
Mounted on \\.\e:

\\.\Volume{3794d0ff-abb4-11de-9377-00221578190a}\
link to \\?\Device\CdRom1
CD-ROM
Mounted on \\.\f:

\\.\Volume{ec4923e1-c907-11de-a118-00221578190a}\
link to \\?\Device\Harddisk1\DP(1)0-0+12
removeable media
Mounted on \\.\g:

NT Block Device Objects
\\?\Device\CdRom0
size is 2147483647 bytes
\\?\Device\CdRom1
size is 2147483647 bytes
\\?\Device\Harddisk0\Partition0
link to \\?\Device\Harddisk0\DR0
Fixed hard disk media. Block size = 512
size is 300069052416 bytes
\\?\Device\Harddisk0\Partition1
link to \\?\Device\HarddiskVolume1
\\?\Device\Harddisk0\Partition2
link to \\?\Device\HarddiskVolume2
\\?\Device\Harddisk1\Partition0
link to \\?\Device\Harddisk1\DR17
Removable media other than floppy. Block size = 512
size is 4009754624 bytes
\\?\Device\Harddisk1\Partition1
link to \\?\Device\Harddisk1\DP(1)0-0+12
Removable media other than floppy. Block size = 512
size is 4009730048 bytes

Parametrul conv=sync nu l-am folosit, caci aceasta versiune de dd oricum nu o recunoaste si am adaugat --progress pentru a vedea in timp real cum decurge copierea.

In sfirsit, dupa ce ne-am convins inca o data ca am ales device-ul corect, ne apucam de treaba.

C:\>dd if=8.0-RELEASE-i386-memstick.img of=\\?\Device\Harddisk1\Partition0 bs=10240 –progress
rawwrite dd for windows version 0.5.
Written by John Newbigin
This program is covered by the GPL. See copying.txt for details
1,044,858,880
102037+0 records in
102037+0 records out

Voilà.

BlugOSCon pe 12 decembrie 2009 la București

g.ciprian — Tue, 08 Dec 2009 14:14:14 +0000

În data de 12 decembrie 2009, va avea loc în Rectoratul Universității Politehnice București, amfiteatrul AN010, conferința București linux users group Open Source Conference – Blug*OS*Con, ediția 2009.

BLUG*OS*CON este:

o conferință de cunoștințe axată pe platforma Linux;
un eveniment unde cei care au auzit de Linux și vor să afle mai multe pot veni să asiste la prezentările pentru începători și să primească ajutor în a-și instala o distribuție de Linux;
o platformă de socializare pentru comunitățile FLOSS românești.

BLUG*OS*CON se adresează:

începătorilor;
linuxiștilor avansați;
programatorilor;
cadrelor didactice din liceele bucureștene, cărora le recomandăm să asiste la prezentarea “Open High School”.

Structura conferinței

Conferința este structurată pe două secțiuni:

Prezentările – care se vor desfășura în sala AN010 conform programului afișat aici.
Standurile expozanților – care se vor afla în spațiul situat la intrarea în sala AN010. Detalii aici.

Programul conferinței este:

9:00	-	10:00	Montarea şi testarea echipamentelor
10:00	-	10:30	Sesiuni-blitz de prezentări pentru începători: - Linux pentru începători (speaker Diana Cionoiu, membru BLUG) - Gestiunea pachetelor software (speaker Ghiunhan Mamut, membru BLUG)
10:30	-	10:45	Pauză de cafea/snack/socializare
10:45	-	12:00	Sesiuni-blitz de prezentări de distribuţii: - Prezentare Debian / Ubuntu (speaker Răzvan Deaconescu, ROSEdu) - Prezentare Mandriva (speaker Diana Cionoiu, membru BLUG) - Prezentare openSUSE (speaker Lucian Oprea, comunitatea openSUSE) - Prezentare Fedora, ce e nou în Fedora 12 (speaker Nicu Buculei, Fedora Project) - Prezentare Arch Linux (speaker Ionuț Bîru, membru BLUG)
12:00	-	12:15	Pauză de cafea/snack/socializare
12:15	-	12:30	Sibiu LUG prezintă “Open High School” (speaker Marius Voilă)
12:30	-	13:00	Pauză de cafea/snack/socializare
13:00	-	13:30	Sesiuni-blitz de prezentări pentru graficieni: - Grafica pe Linux – noţiuni de bază (speaker Marius Stoica, membru BLUG) - Linux and Graphics Grill Mix (speaker Volodia Macovei, membru Sibiu LUG)
13:30	-	14:00	Pauză de cafea/snack/socializare
14:00	-	15:30	Sesiuni-blitz de prezentări pentru avansaţi: - Revision control (speaker Iulian-Nicu Șerbănoiu, membru BLUG) - Routarea în Linux (speaker Diana Cionoiu, membru BLUG) - Tutorial vi (speaker Radu Rendec, proiect LISA) - Virtualizare cu Xen (speaker Radu Rendec, proiect LISA) - OpenWRT pentru router-ul tău (speaker Alexandru Ciobanu, membru BLUG) - Utilitare Linux mai puţin cunoscute (speaker Dan Şerban, membru BLUG)
15:30	-	15:45	Pauză de cafea/snack/socializare
15:45	-	17:00	Sesiuni-blitz de prezentări pentru programatori: - Iniţiere în PHP (speaker Monica Ţepeluş, proiect FreeSentral) - Iniţiere în Lua (speaker Bogdan Marinescu, proiect eLua) - Paradigma de programare MVC (speaker Radu – Eosif Mihăilescu) - Tutorial GIT (speaker Ionuț Nicu, proiect LISA)
17:00	-	19:00	Demontarea echipamentelor

În cadrul Blug*OS*Con vor fi amenajate standuri unde proiectele Open Source și Free Software vor fi prezentate.

Proiectele care și-au manifestat intenția de a participa la Blug*OS*Con în sectiunea expozanți sunt următoarele:

Proiectele Open Source sau Free Software care doresc să se alăture conferinței sunt rugate să contacteze organizatorii pe mail și să trimită fișierele necesare pentru semnalistică de standuri până cel târziu în data de 1 decembrie.